Localitatea Tulgheș a evoluat după secolul al XVII-lea, în principal în secolul al XIX-lea când a avut loc o modificare a drumurilor transcarpatice locale. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea Pasul Priska era poarta accesibilă pentru pedestrași și călăreți. Oficiul vamal și carantina erau pe Muntele Priska (Piricske) între obirșia Putnei și Belcina. Cei care veneau din Gheorgheni urcau Muntele Tătarului (Tatárháó) apoi coborau pe valea Putnei și prin Tulgheș ajungeau în Moldova . Vama ardelenească de la Priska s-a mutat în anul 1806 spre Gura Putnei la Tulgheș, iar cea moldovenească la Prisecani ( 1792).
Fenomenul de revărsare a populației din culoarul Mureșului (români și secui) cât și din Valea Bistriței s-a făcut peste populația românească existentă în zona Tulgheșului.
Denumirea provine din Stejar-Stejăriș după pădurea de stejar de pe versantul cu expunere sudică de la poalele Munților Bistriței spre valea Bistricioarei a fost modificată pe parcurs de autoritățile ungare în Tölgyes, iar ulterior a fost redenumită în Tulgheș după Marea Unire; la fel denumiri ca Rezu Mare (Nagyréz), Pârâul Mărului (Marpatak), Gheorghe-Tulgheș (Gyergyótölgyes)
